PLANUL DE ADMINISTRARE A ARIEI PROTEJATE

Scurtă descriere a planului

Rezervaţia Calcarele de la Ampoiţa nu prezintă pericole imediate de degradare. Datorită specificului ei potenţialele pericole de degradare sunt colectarea rocii şi amenajarea necontrolată a traseelor de alpinism şi escaladă care pot degrada stânca.

Scopul şi categoriile de arii protejate

Aria protejată este una de interes naţional fiind din categoria rezervaţiilor complexe şi corespunde categoriei IV IUCN şi anume arie de gestionare a habitatelor /speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

Bazele legale ale planului

Rezervaţia Calcarele de la Ampoiţa sa află pe lista rezervaţiilor protejate de interes naţional din Legea 5/2000.
Asociaţia noastră este legal constituită şi are personalitate juridică şi a primit aria protejată Calcarele de la Ampoiţa în custodie prin Convenţia de custodie numărul 1150 din 8.06.2004 emisă de Agenţia de Protecţia Mediului Alba.

Procesul de planificare managerială

Elaborarea planului de management a plecat de la realităţile observate în teren, a problemelor şi oportunităţilor identificate de noi la momentul în care am redactat acest plan. Planul va fi aprobat de autoritatea naţională care reglementează problematica de mediu precum şi de Academia Română.

Procedura de modificare a planului

În funcţie de necesităţile şi problemele ivite în direcţia protejării rezervaţiei se pot adăuga noi obiective şi sarcini care trebuie aprobate de toţi custozii rezervaţiei cu majoritaea simplă de voturi, ulterior modificările aduse planului fiind aprobate de de autoritatea naţională care reglementează problematica de mediu şi de Academia Română.

DESCRIERE

2.1 General
2.1.1 Localizare
- Poziţia geografică: rezervaţia se află la marginea de sud a Munţilor Trascăului, pe versantul stâng al Pârâului Ampoiţa, afluent pe stânga al Ampoiului; altitudine maximă 393 m, altitudine minimă 310 m.
- Căi de acces: pe DN 74 Alba Iulia – Abrud până la km 13, de unde se desface la dreapta drumul comunal spre satul Ampoiţa, pe care se mai înaintează circa 1 km, precum şi pe calea ferată Alba Iulia – Zlatna cu acces prin halta Gura Ampoiţei.
2.1.2 Dreptul de folosinţă şi administraţie a terenurilor
Terenurile din imediata apropiere se află în proprietate particulară şi sunt folosite ca păşuni şi ca teren arabil

Limita

Suprafaţa rezervaţiei este de 0,2 ha. Zona strict protejată se restrânge la cele trei stânci calcaroase, pe care s-a instalat o vegetaţie saxicola calcofilă. Zona tampon are 4 ha şi cuprinde pajiştile dintre cele trei stânci în care este necesară ocrotirea asociaţiilor vegetale specifice din preajma rezervaţiei geologice şi în care nu se admite amplasarea de construcţii care să afecteze peisajul

2.2 Mediul fizic

2.2.1 Clima
Elementul climatic ce intervine cel mai mult la distrugerea în timp, prin dezagregare, este regimul termic. Temperatura medie anuală este de 90C, iar amplitudinea anuală a valorilor extreme este de 700C. Durata intervalului cu îngheţ este de circa 190 de zile. Precipitaţiile anuale se ridică la circa 700 mm.

2.2.2 Hidrologie
Rezervaţia face parte din bazinul mijlocu al râului Ampoi, din subbazinul pârâului Ampoiţa. Scurgerea pe versant este difuză, depozitele înconjurătoare fiind în secţiunea lor superioară permeabile

2.2.3 Geomorfologie
Rezervaţia este constituită din trei klippe calcaroase, o prezenţă insolită în depozitele flişului din Munţii Metaliferi, respectiv în depozitele de conglomerate şi gresii haotice ale formaţiunii de Meteş, de vârstă apţian superior – albian. Ele s-au desprins dintr-o faleză calcaroasă şi au alunecat pe taluzul continental, fiind însedimentate în formaţiunile detritice cretacice de fliş. Blocurile au fost numite şi olistolite, fiind considerate marturii ale unor momente de sedimentare agitată premergătoare unor evenimente tectonice. Eroziunea selectivă ulterioară le-a detaşat în relief.

2.2.4 Sol şi substrat
Sunt rendzinele pe calcare şi soluri brune podzolite şi brune acide pe celelalte tipuri de roci.. Pe calcare se întâlnesc rendzine şi soluri humico-calcice de câţiva centimetri.

2.3 Mediu biologic
2.3.1 Flora/Vegetaţia
Rezervaţia se încadrează în etajul pădurilor de gorun, reflectând un regim topoclimatic termic mai blând şi mai uscat. Rezervaţia cuprinde 50 de specii de plante vasculare, multe dintre ele caracteristice pentru vegetaţia de stâncărie, între care se remarcă: Phleum montanum, Melica ciliata var. flavescens, Minuartia verna, Allium flavum. Pe abrupturile stâncoase ale calcarelor apar asociaţii de Festuca cinerea ssp. pallens. Condiţiile staţionale extreme au asigurat dăinuirea unui complex cenotic cu caracter relictar, în care, pe fondul dominant eurasiatic (32%), se afirmă un contingent remarcabil de elemente mediteraneene (18%) şi continentale (14%).

2.3.2 Peisaj şi ecosistem

Calcarele de la Ampoiţa cunoscute şi sub denumirea de Pietrele Gomnuşei, Pietrele de la Ampoiţa, Pietrele lui Bociacă, Stogurile popii reprezintă trei blocuri calcaroase cu înălţimi între 10-50 m, situate pe Valea Ampoiţei. Ele ies în evidenţă prin frumuseţe şi sobrietate, poziţia lor geografică constituindu-le ca prima atracţie importantă peisagistică pentru cel care străbate valea Ampoiului în amonte spre zona Apusenilor.

2.4 Cultura şi folosinţa terenului, istoric

2.4.1 Arheologie şi folosinţa trecută a terenului
Nu s-au descoperit urme arheologice în imediata vecinătate a rezervaţiei , acest teren în trecut fiind folosit pentru activităţi agricole, în special ca fâneţe şi pentru păşunat.

2.4.2 Administrare în trecut
Calcarele de la Valea Mică au fost declarate ca rezervaţie pentru prima dată prin 1969; Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba, fiind reconfirmate prin Hotărârea Consiliului Judeţean Alba Nr. 20 / 1995 dar măsuri practice de conservare a biodiversităţii nu au fost luate de nici o instituţie

2.5 Cultura şi folosinţa terenului, situaţia prezentă

2.5.1 Comunităţi locale
În cadrul rezervaţiei nu sunt locuinţe sau alte construcţii. Ternul din imediata apropiere a masivelor de calcar este folosit pentru fâneţe şi păşuni.

Folosinţa trecută a terenului / interacţiuni

Proprietate personală: păşune , fâneţe , teren arabil

Statutul de conservare prezent

Starea actuală este bună, nu există factor importanţi de degradare a masivelor de calcar.

2.5.4 Turism şi facilităţi pentru educaţie
Rezervaţia este una geologică prezentând fosile, de acea aceasta poate constitui un factor de educaţiei prin vizitarea şi observarea acestora. Principala atracţie o reprezintă practicarea alpinismului şi escaladei.În această direcţie există momentan 67 trasee echipate pentru practicarea alpinismului şi escaladei, practicarea acestui sport poate constitui un prilej de educaţie pentru practicanţii lui în spiritul protecţiei mediului.

2.5.5 Educaţie şi facilităţi pentru educaţie
In apropierea rezervaţiei se află localitatea Ampoiţa în care funcţionează o unitate de învăţământ gimnazial.

Referinţe şi bibliografie

Anghel Dan, Escalada sportivă în România. Valea Ampoiului, Cheile Cetii
Cocean P. , Chei şi defilee din Munţii Apuseni, Ed. Academiei,Bucureşti, 1988
Coteţ Petre, Geomorfologia României, Ed Tehnică, Bucureşti, 1973

3 Logica

3.1 Biodiversitatea şi mediul fizic:
Rezervaţia Calcarele de la Valea Mică constituită din trei blocuri masive de calcar cu aspect de turn este constituită dintr-o mixtură între elemente brecioase şi ciment calcaros, fapt care oferă o mare varietate a texturii rocii în funcţie de straturile de depuneri geologică (poziţionate la ora actuală vertical), orientarea geografică şi înclinaţia pereţilor.

3.2 Utilizarea terenurilor şi a resurselor naturale
Terenurile din rezervaţie şi imediata apropieră sunt în proprietate privată fiind folosite în mod tradiţional la păşunat, fâneţe şi în proporţii mici ca teren arabil. Folosirea în continuare în mod tradiţional a resurselor naturale nu constituie un pericol major în conservare bioiversităţii rezervaţiei.

3.4 Turism
Principala atracţie din punct de vedere turistic este reprezentată de practicarea alpinismului şi escaladei pe cele 67 trasee echipate.

4. Scopul

Conservare biodiversităţii în rezervaţia complexă Calcarele de la Valea Mică.

5. Obiectivele

Să delimităm în teren limita rezervaţiei şi a zonei tampon

Să inventariem specile de plante şi animale cu valoare genetică

Să realizăm o educare a localnicilor şi turiştilor cu privire la normele ce trebuie respectate în rezervaţie

Să reechipăm traseele de alpinism şi escaladă pentru creşterea gradului de siguranţă a acestora

Să asigurăm o patrulare periodică în rezervaţie

Să colaborăm cu autorităţile locale şi naţionale pentru un suport logistic şi informaţional

Să obţinem finanţări pentru atingerea scopului

Să identificăm în teren specii protejate prin lege

6. Prevederi

6.1 Opţiuni de managemant pentru conservarea in situ a habitatelor , speciilor, ecosistemelor şi peisajului:

Principala activitate antropică care ar putea afecta conservării speciilor, ecosistemelor şi habitatelor este exploatarea necontrolată a calcarului din cadrul rezervaţiei.

6.2 Folosinţa publică a sitului(turism, recree, cercetare):

Amenajarea treselor de alpinism şi escaladă sub supraveghere specializată

6.3 Opţiuni de managemant pentru problemele legate de patrimoniul cultural şi condiţiile economice şi culturale ale comunităţii locale

Sprijinirea desfăşurării acţiunilor culturale şi economice tradiţionale prin asistenţă directă sau indirectă

6.4 Opţiuni de managemant pentru educaţie, informare şi conştientizare

Organizarea unei campanii de conştientizare a importanţei rezervaţiei şi a normelor care trebuie respectate în rezervaţie

6.5 Management de bază, resurse şi administrare

Realizarea unei baze logistice ce are în vedere obţinerea resurselor materiale şi umane necesare atingerii obiectivelor

7. Sarcini, priorităţi , calendar

7.1. Delimitarea pe teren a limitei rezervaţiei şi a zonei tampon
7.2. Confecţionarea unor panouri la intrările în rezervaţie care să specifice normele care să enumere regulile ce trebuiesc respectate
7.3. Reechiparea traseele de alpinism şi escaladă pentru creşterea gradului de siguranţă a acestora
7.4. Organizarea unor întruniri, seminarii, campanii la care să participe reprezentanţii autorităţii, lor liderii locali şi localnicii în care să se prezinte rezervaţia şi complexitatea factoriilor care interacţionează aici.
7.5. Asigurarea unei patrulări periodice în zonă
7.6. Redactarea unor proiecte de finanţare.

8. Plan de monitoring

ACTIVITĂŢI:	MONITORIZARE:
8.1	Evaluarea evoluţiei trasări în teren a limitei rezervaţiei.
8.2	Supravegherea realizării şi întreţinerii tablelor indicatoare .
8.3	vEvaluarea numărului de întruniri. Observarea modificărilor în comportamentul localnicilor şi a turiştilor faţă de problematica rezervaţiei
8.4	Consemnarea sub formă de rapoarte a patrulărilor în rezervaţie.
8.5	Cuantificarea numărului de proiecte de finanţare redactate / finanţate

9. Plan de resurse

ACŢIUNI:	RESURSE:
9.1	voluntari, vopsea , pensule, hartă, unelte
9.2	voluntari, tablă, vopsea, pensule, ciment, unelte sau resurse financiare pentru confecţionarea lor de o firmă specializată
9.3	suport informaţional, persoane instruite
9.4	voluntari, echipament individual
9.5	persoane cu experienţă în redactarea de proiecte, suport material

10. Reglementări

În rezervaţia naturală propriu-zisă se interzice:

recoltarea de eşantioane, roci sau alte materiale;

exploatarea materialului din grohotişurile situate la baza versanţilor sau la baza stâncilor izolate;

executarea de construcţii, deschideri de cariere sau lucrări de îmbunătăţiri funciare;

aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;

practicarea turismului pe poteci neamenajate;

efectuarea de lucrări agricole şi silvice de amploare (cosit şi păşunat intensiv, tăieri de regenerare etc).

În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:

păşunatul cu efective mici de animale;

tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;

se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;

se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale;

În zona tampon se interzice :

activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea coloanelor de bazalt şi altor materiale de construcţie;

construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;

modernizarea excesivă prin panouri publicitare;

depozitarea deşeurilor de orice natură.

11. Hărţi şi anexe :

*** Harta topografică militară , scara 1: 50 000,
ediţia a doua 1970, L-34-71-C
Hotărârea Consiliului Judeţean Alba Nr. 20 /1995, nr. A. 17
Hartă turistică, Munţii Trascău –partea de sud, 2002

12. Continuitatea planului şi revizuirea lui

12.1. Monitorizarea tuturor factorilor naturali şi antropici care ar putea duce la modificări în planul de management

12.2. Planul de management va fi revizuit de cel mult o dată pe an dacă vor apărea factori naturali şi antropici care necesită acest lucru, aceasta va fi făcută cu acordul custozilor prin majoriate simplă de voturi.